Am avut sansa de a vedea un documentar despre extraordinara catedrala din Chartres, una din multele minuni ale lumii medievale, iar de doua zile imi tot ocup timpul cautand cat mai multe informatii despre tot ceea ce tine de arhitectura, sculptura si evolutia edificiului.
De fapt Chartres nu este doar o cladire rece, din piatra. Catedrala este reprezentarea armoniei, construita cu ajutorul proportiilor corpului uman ce a fost facut dupa chipul si asemanarea Divinitatii. Vazuta din elicopter, Notre-Dame de Chartres arata ca o imensa cruce verde oferita lui Dumnezeu de catre locuitorii orasului. Tot de sus contrafortii se pot confunda usor cu o multitudine de brate ridicate catre cer, probabil simbolizandu-i pe mesterii care au trudit pentru a ridica una dintre cele mai spectaculoase constructii medievale.
Am avut ocazia sa ascult explicatiile mai multor iubitori de istoria artei, insa cel mai mult am fost impresionata de un ghid turistic entuziast despre care ulterior am aflat ca este si profesor universitar. Nu-i de mirare! Rad de fiecare data cand imi amintesc o anecdota pe care a spus-o unor turisti britanici in timp ce se plimbau intr-una din capelele laterale: ‘During the medieval times it was Art for God’s sake, during the Renaissance it was Art for Man’s sake, during the 19th century it was Art for Art’s Sake (n.b. asta imi aduce aminte de Pre-Raphaelites si de minunatul Oscar Wilde) and nowadays there is No Art, For God’s Sake!’
Am invatat multe intr-o ora de vizionat un documentar. Am invatat despre proportii, despre diversele interpretari ale fatadei catedralei care se aseamana cu chakrele (da, pentru ca toate religiile au ceva in comun!), despre cele doua turnuri care au inaltimi diferite nu dintr-un accident, ci on purpose. Am ramas ca intotdeauna incantata de vitraliile dedicate Fecioarei Maria sau scenelor biblice si mi-am adus aminte cu tristete de situatia Bisericii din Deal din Sighisoara, careia i-au fost inlocuite frumusete de vitralii cu ferestre duble prin care intra puternic lumina, diminuand astfel efectul gotic.
Fatadele gotice sunt impresionante si reusesc sa taie intodeauna respiratia privitorilor initiati si neinitiati. Nu denota numai priceperea sculptorilor, dar si o adevarata capacitate de a intelege si interpreta scrierile religioase. Pe langa sculpturile cu Iisus, Fecioara Maria si apostoli si ingeri, apar alegorii, simboluri, figuri grotesti, scene ce par desprinse din La Divina Commedia.
Interiorul a fost creat pentru a-l face pe cel care intra, fie ca este credincios sau ateu, sa devina alt om, sa fie transpus intr-o alta dimensiune. Coloanele, pilastrii, capelele laterale, boltile, altarul, decoratiile si lumina filtrata prin vitralii ofera un sentiment ce nu poate fi descris in cuvinte.
Totusi, pana sa ajung la Chartres mai e cale lunga (precum labirintul din catedrala). Economii (n.b. ‘bani la ciorap’) si studii (neaparat!). Dar stiu ca ar fi inca o realizare a unui vis frumos. Si iar imi aduc aminte de ziua in care am mers la Alcobaça (vezi aici http://en.wikipedia.org/wiki/Alcoba%C3%A7a_Monastery sau aici http://www.benedictine.org.au/Alcobaca-Monastery-inside-0521.jpg ) cu febra de 38 de grade, numai ca sa vad ceea ce mi se parea cel mai impresionant edificiu portughez.
Si ca sa nu uit: watch?v=NeGdvTgROfw&feature=related
Chartres, here I come!
Na categoria Uncategorized
)))))
